Sanatatea este cea mai importanta

TRATAMENTUL RECUPERATOR AL AFECTIUNILOR CARDIOVASCULARE

TRATAMENTUL RECUPERATOR AL AFECTIUNILOR CARDIOVASCULARE


Bolile cardiovasculare reprezinta un procent important din patologia umana. Afectiuni ca

hipertensiunea arteriala, infarctul miocardic, sînt considerate azi boli ale civilizatiei.
Terapia balneara si cu agenti fizici are rol:
· profilactic
· curativ
· de recuperare
Aportul tratamentului balnear se datoreste atît factorilor climatici (fara solicitare intensa a sistemului
nervos si endocrin), cît si efectelor CO2 (ape carbogazoase si mofete). Asociate, procedurile cu
agenti fizici si de hidroterapie au efecte favorabile asupra circulatiei si sistemului nervos.
Rolul bioxidului de carbon în tratamentul afectiunilor cardiovasculare este demonstrat în timpul
bailor carbogazoase, depunerea unui strat de bule carbogazoase pe tegument împiedica pierderea de
caldura, determina vasodilatatie, influentînd procesele de termoreglare. Temperatura de indiferenta
a bailor cu ape carbogazoase este scazuta (33-34°C).
Temperatura de indiferenta scazuta favorizeaza scaderea temperaturii centrale a corpului cu 0,5-
1°C, cu actiune deprimanta (prin influentarea nodulului sinusal) asupra frecventei cardiace si
implicit asupra consumului de oxigen.
Vasodilatatia periferica se datoreste pe de o parte actiunii directe a CO2 asupra peretelui vascular, pe
de alta parte patrunderii lui în tegument, determinînd deplasarea pH-ului tisular spre aciditate.
Apele carbogazoase mai determina:
· scaderea tensiunii arteriale (secundar vasodilatatiei tegumentare);
· scaderea frecventei cardiace;
· cresterea debitului bataie, cu ameliorarea perfuziei coronariene.
Un alt factor terapeutic natural folosit în tratamentul afectiunilor cardiovasculare îl constituie apele
sulfuroase cu efect vasodilatator periferic (favorizeaza aparitia acidului adenilic la suprafata
tegumentului).

INDICATIILE TERAPIEI BALNEARE SI RECUPERATORII ÎN STATIUNI CU PROFIL
CARDIOVASCULAR

în scop profilactic
- persoane cu antecedente familiale încarcate (parinti hipertensivi, cu AVC, obezi);
- pacienti obezi cu afectiuni circulatorii în stadii incipiente;
- pacienti cu afectiuni arteriale functionale.
în scop curativ
- pacienti cu hipertensiune arteriala stadiu I;
- pacienti cu cardiopatie ischemica cronica nedureroasa;
- arteriopatii functionale.
La acesti pacienti terapia balneara va fi asociata terapiei medicamentoase.
în scop recuperator
- bolnavi cu infarct miocardic acut în antecedente (dupa trei luni);
- sechele dupa flebite superficiale;
- valvulopatii operate;
- arteriopatii obstructive periferice.

CONTRAINDICATIILE TRATAMENTULUI BALNEAR

· cardiopatia ischemica cronica dureroasa;
· hipertensiune arteriala stadiu III si IV;
· arteriopatii periferice cu tulburari trofice;
· insuficienta cardiaca.
STATIUNI
· Covasna
· Buzias
· Borsec
· Vatra Dornei
· Tusnad
Trimiterea unui bolnav cu afectiune cardiovasculara în statiunea balneara trebuie precedata de
examen cardiologic, tratamentul în statiune fiind individualizat dupa boala, stadiu, afectiuni
asociate.
Nu este de neglijat meteorosensibilitatea bolnavilor coronarieni. În acest sens se va tine seama de
coordonatele geografice ale statiunii balneare si anotimpul în care va fi efectuata cura.
Adaptarea climatica a pacientilor sositi în statiune, la care participa mecanisme nervoase centrale si
endocrine, este caracterizata prin reactii de tip ergotrop ca: tahicardie, cresteri ale tensiunii arteriale,
cresterea tonusului vascular si simpatic. Aceste reactii sînt evidente în unele statiuni, cum ar fi Vatra
Dornei sau Borsec, durînd 3-5 zile.

TRATAMENTUL BALNEO-RECUPERATOR ÎN CARDIOPATIA ISCHEMICA
CRONICA

OBIECTIVE DE TRATAMENT

· scoaterea bolnavului din mediul stressant;
· imprimarea unui regim de viata cu asigurarea ritmicitatii biologice (alternanta judicioasa
între perioadele de activitate si cele de repaus);
· favorizarea perfuziei coronariene;
· cresterea randament ului cardiac.

MIJLOACE DE TRATAMENT

· tratament igienic;
· climatul sedativ al statiunii;
· bioxidul de carbon prezent în:
- ape carbogazoase
- mofete
· hidrogenul sulfurat din sulfatarii;
· electroterapie:
- curent galvanic sub forma galvanizarilor simple sau a bailor galvanice
- magnetodiaflux
· masaj sedativ si reflex;
· kinetoterapie.

ANTRENAMENTUL FIZIC LA BOLNAVII CU CARDIOPATIE ISCHEMICA

Instituirea precoce a terapiei recuperatorii prin antrenament fizic la pacientii cu cardiopatie cronica
ischemica are drept scop asigurarea autonomiei pacientului, antrenarea pentru reintegrarea socioprofesionala
a acestuia, impunîndu-se cooperarea dintre medicul recuperator si cardiolog.
Antrenamentul fizic trebuie sa faca parte din programul complex de dispensarizare a bolnavilor cu
cardiopatie ischemica, program care mai cuprinde:
· tratament medicamentos;
· examen clinic periodic;
· examen functional periodic cu EKG de efort;
· program de educatie sanitara pentru:
- pastrarea regimului alimentar adecvat;
- abandonarea fumatului;
- autoeducatie pentru diminuarea expunerii la stressuri.
Efectele nefavorabile ale repaosului prelungit în infarctul miocardic i-au determinat pe cardiologi sa
reduca durata si severitatea repaosului la pat atunci cînd evolutia bolii se desfasoara fara
complicatii. În acest fel s-a ajuns la stabilirea unei metodologii de mobilizare precoce a bolnavilor
cu infarct miocardic acut, metodologie adaptata celor trei perioade de evolutie a infarctului: acuta,
de convalescenta si de întretinere.

PERIOADA ACUTA

Aceasta perioada dureaza de obicei 3-6 saptamîni si se întinde de la debutul semnelor clinice pîna
cînd bolnavul poate urca un etaj.
Obiectivul activitatii fizice acum este mobilizarea precoce a bolnavului, care poate începe dupa ce a
trecut perioada de instabilitate clinica, hemodinamica si electrica, cu conditia ca:
· sa fie asigurata supravegherea permanenta clinica si EKG;
· sa nu fie prezenta durerea precordiala;
· sa nu existe semne de insuficienta cardiaca, soc cardiogen, febra;
· sa nu existe tulburari grave de ritm si conducere.

PROGRAMUL ÎN ZECE ETAPE DE RELUARE A ACTIVITATII FIZICE LA BOLNAVII CU
INFARC MIOCARDIC

ETAPA (ziua de la debut)


EXERCITII FIZICE ACTIVITATE CURENTA
PERMISA

I Repaos la pat Se poate întoarce singur în pat,
asculta radio

II Repaos la pat Poate fi ras, manînca în pozitie
sezînda, sprijinit în pat; poate fi
pus pe plosca

III Repaos la pat Poate sa citeasca ziare, se
spala în pozitie sezînda, sprijinit
în pat

IV
Mobilizare activa a membrelor în
pat, 3-5 min.; miscarile
membrelor inferioare se fac cu
calcîiele pe pat
Se rade singur sezînd, se
piaptana, se aseaza pe plosca
lînga pat

V
Miscari de membre în pat de
doua ori cîte 5 min.; ridica de pe
pat cîte un membru inferior
idem

VI
Aceleasi miscari în pat 5 min si
în fotoliu 5 min.
Sade în fotoliu 10 min.

VII
Aceleasi miscari cu un numar
mai mare de repetari
Sade în fotoliu 15 min.

VIII
idem plus miscari de trunchi 2
reprize de 7 min.
Se plimba prin camera 1-2 min.

IX
idem Se plimba prin camera 3x2 min.
X
idem; executa miscari de
membre în ortostatism, 2 reprize
de 10 min.
Se plimba pe coridor 5 min

La bolnavii la care sînt respectate aceste conditii se poate aplica un program pe zece etape care de
obicei se suprapun cu cele zece zile de la debutul bolii. În cazurile cu complicatii, programul se
prelungeste putîndu-se ajunge la etapa a zecea în 2-3 saptamîni.
În cazurile cu evolutie buna, la care s-a ajuns la etapa a zecea în zece zile, se mareste treptat durata
mersului pe coridor, iar în ziua XV se introduce urcarea a 4-6 trepte de 1-2 ori pe zi. Numarul de
trepte este marit progresiv, astfel încît la sfîrsitul celei de a treia saptamîni bolnavul sa poata urca un
etaj.
Reactia la efort este considerata corespunzatoare daca:
· nu apare durere precordiala;
· nu apare dispnee de efort;
· frecventa cardiaca creste progresiv cu 10-30 batai/min fara a depasi 100-110/min;
· TA nu se modifica în plus sau minus cu peste 20 mmHg;
· nu apar modificari EKG de tipul:
- subdenivelare ST peste 1 mV
- extrasistole precoce, frecvente, sistematizate sau în salve
- tulburari majore de ritm
Avantajele mobilizarii precoce a pacientilor cu infarct miocardic acut sînt:
· prevenirea maladiei tromboembolice prin staza venoasa;
· prevenirea infectiilor bronho-pulmonare prin staza bronsica;
· prevenirea tulburarilor trofice (escare, hipotrofii musculare, osteoporoza);
· influentarea psihica pozitiva a pacientului.
Dupa externare, în primele doua zile se recomanda continuarea gimnasticii si plimbarilor în
apartament. Dupa o saptamîna de la externare se încep plimbarile pe strada, la început 10 min de 1-3
ori pe zi, crescînd progresiv, astfel încît la 6 saptamîni sa poata merge 2x30 min pe zi în pas lent. Se
poate face si urcarea unui etaj în ritm lent, cu conditia ca frecventa cardiaca sa nu depaseasca 110-
120/min.

PERIOADA DE CONVALESCENTA
Aceasta perioada începe de obicei dupa 3-6 saptamîni de la debut si corespunde capacitatii
bolnavului de a urca un etaj fara semne de efort. Dureaza 8-10 saptamîni, interval dupa care daca
evolutia este favorabila, bolnavul îsi reia activitatea profesionala.
Exercitiile fizicee indicate în aceasta perioada urmaresc realizarea efectului de antrenament, adica:
a) obtinerea unui randament cardio-vascular crescut;
b) marirea capacitatii functionale a cordului pentru a asigura un debit cardiac crescut, eventual si
prin dezvoltarea circulatiei colaterale;
c) cresterea capacitatii generale de efort a organismului, exprimata prin cresterea capacitatii
maxime aerobe;
d) obtinerea unor efecte psihologice favorabile, cu cresterea încrederii în sine, învingerea
anxietatii.
”Doza“ de efort care duce la efect de antrenament trebuie sa corespunda la 50-70% din intensitatea
efortului maximal (maxim tolerat), realizînd o crestere a frecventei cardiace la minim 130/min la
bolnavii sub 50 de ani si minim 180 minus vîrsta la cei peste 50 de ani. Se practica 3-4 sedinte pe
saptamîna cu o durata de 20-45 min din care minim 10 min la intensitate maxima.
S-a dovedit în practica faptul ca 50% din bolnavii cu infarct acut sînt apti de antrenament cu
conditia sa aiba vîrsta sub 65 de ani.
Modalitatea cea mai adecvata pentru desfasurarea acestui tip de efort, numit efort submaximal, este
pedalarea pe bicicleta ergometrica, deoarece permite o dozare riguroasa a efortului ca si
supravegherea clinica si EKG în foarte bune conditii.
Antrenamentul se face în mai multe reprize de 1-6 min a caror intensitate începe cu 20-30W si
creste la fiecare treapta cu 10-30W.
În cazul în care nu avem la dispozitie o bicicleta ergometrica, putem face antrenamentul pe o scarita
înalta de 20-40 cm, cu una sau doua trepte, pe care se fac 10-30 urcari pe minut în ritm de
metronom. Intensitatea efortului se calculeaza în functie de înaltimea scaritei si numarul de urcari pe
minut, dupa formula:
W = înaltime scarita (în cm) x nr. urcari/min x 0,232
PERIOAD A DE ÎNTRETINERE
Efectul favorabil al antrenamentului din perioada de convalescenta permite acum bolnavului sa-si
reia activitatea profesionala, bineînteles continuînd antrenamentul fizic. Cantitatea de efort trebuie
micsorata în primele zile, tinînd cont de efortul presupus de readaptarea la activitatea profesionala.
El va creste apoi treptat, apropiindu-se de doza din perioada de convalescenta.
Prin continuarea antrenamentului se vor evita efectele nocive ale sedentarismului si se vor mentine
efectele favorabile obtinute deja, efecte care se vor completa cu altele care se vor manifesta dupa o
perioada mai lunga de timp:
· stimularea circulatiei colaterale;
· cresterea numarului de mitocondrii;
· îmbunatatirea metabolismului celular.
Evident, în aceasta perioada dispensarizarea bolnavului cardio-vascular va impune periodic testare
EKG la efort si aprecierea functiei ventriculare, pe baza lor ajustîndu-se programul de antrenament
care nu trebuie abandonat toata viata, atîta timp cît nu exista contraindicatii.
Ergoterapia aduce un aport deosebit în recuperarea pacientului cu suferinta coronariana, desi locul ei
în complexul terapeutic a fost controversat.
Obiectivele ergoterapiei se pot sistematiza astfel:
· aport psihologic;
· aport pedagogic (studierea comportamentului bolnavului si a personalitatii sale);
· pregatirea pacientului pentru reinsertia sa socio-profesionala.
TRATAMENTUL BALNEAR SI RECUPERATOR ÎN ARTERIOPATIILE
OBLITERANTE PERIFERICE
Beneficiaza de terapie recuperatorie:
· trombangeita obliteranta fara tulburari trofice;
· ateroscleroza obliteranta fara tulburari trofice.
OBIECTIVE ALE TERAPIEI RECUPERATORII
· influentarea durerii;
· protejarea regiunii ischemice;
· suprimarea factorilor de risc;
· favorizarea circulatiei colaterale;
· prevenirea leziunilor trofice.
MIJLOACE DE TRATAMENT
Tratament igienic
- evitarea frigului si umezelii
- interzicerea fumatului
- purtarea de încaltaminte comoda
- protejarea unghiilor cu pastrarea unei igiene corespunzatoare a picioarelor
Tratament medicamentos
Balneoterapie
· ape carbogazoase
· mofete
· ape sulfuroase
Statiuni: Covasna, Buzias, Borsec, Vatra Dornei
Tratament fizical
- electroterapie:
- cu efect reflex la distanta: galvanizare, ultrasunet
- cu efect simpaticolitic si de favorizare a circulatiei colaterale: curenti de medie
frecventa
- termoterapie cu efect reflex:
- împachetari cu parafina 20 de minute
- împachetari cu namol
- bai de lumina partiale
- bai ascendente la nivelul membrului inferior sanatos
- kinetoterapie

ANTRENAMENTUL FIZIC LA BOLNAVII CU ARTERIOPATII
OBLITERANTE ALE MEMBRELOR INFERIOARE

De obicei stenozarea sau obstruarea unei artere periferice produce simptome ischemice subiective
numai în timpul efortului fizic. În repaus, debitul circulator în teritoriul muscular aferent este
satisfacator. În muschiul scheletic exista o retea capilara care se deschide numai atunci cînd
necesitatile metabolice au crescut datorita efortului fizic. Se crede ca în membrele în care sînt
prezente leziuni arteriale stenozante, aceste capilare sînt deschise în permanenta si reusesc sa
satisfaca nevoile de irigare în repaus. În timpul mersului apare claudicatia intermitenta în
musculatura care se afla distal fata de zona stenozata si care depune cel mai mare efort, de obicei
musculatura gambei.
Mecanismul declansarii durerii în arteriopatii nu este complet elucidat. Prezenta ischemiei este
atestata de cresterea lactatului, dar infuzia experimentala de acid lactic nu produce durere. În schimb
ingestia de bicarbonat mareste cantitatea de efort pîna la aparitia claudicatiei, ceea ce poate
demonstra ca acumularea unuia dintre metabolitii acizi duce la aparitia durerii.

CIRCULATIA COLATERALA

În arteriopatiile obstructive, vasele colaterale care se deschid dau tesuturilor posibilitatea sa
supravietuiasca. O parte din colaterale sînt prezente si intra în actiune imediat, altele se formeaza cu
timpul. Doi parametri hemodinamici au rol esential în explicarea dezvoltarii acestei circulatii
colaterale:
· cresterea presiunii în amonte de obstructie prin schimbarea energiei cinetice în energie
statica;
· cresterea vitezei de curgere a sîngelui prin colaterale, care produce cu timpul transformari
parietale si de lumen.

EFECTELE ANTRENAMENTULUI FIZIC
În urma desfasurarii unui program de antrenament s-a constatat o crestere semificativa a indicelui
reografic al a gambelor la bolnavii cu arteriopatii ale membrelor inferioare.
Este de asteptat ca antrenamentul fizic sa contribuie la dezvoltarea circulatiei colaterale în teritoriile
deficitare prin doua mecanisme:
· cresterea presiunii de perfuzie în timpul exercitiilor fizice;
· marirea dozata a hipoxiei în musculatura ischemica prin contractii musculare de intensitate si
durata corespunzatoare.
Astfel, dupa un antrenament de sase luni s-a putut creste cu 300% timpul de mers pîna la aparitia
claudicatiei. Se considera ca trei factori au contribuit la acest rezultat:
1. îmbunatatirea economiei actului motor;
2. o usoara crestere a debitului circulator prin dezvoltarea colateralelor;
3. cresterea coeficientului de utilizare a oxigenului în musculatura antrenata prin:
- marirea densitatii capilarelor,
- cresterea numarului de mitocondrii,
- cresterea activitatii enzimelor oxidative.

METODICA ANTRENAMENTULUI FIZIC

În decursul timpului s-au încercat diverse tehnici care sa duca la o mai buna irigare a tesuturilor pe
baza antrenarii circulatiei arteriale periferice. Unele dintre acestea, care au intrat în rutina activitatii
de recuperare a unui bolnav cu arteriopatie periferica, le vom prezenta în continuare.
Gimnastica de pozitie
Metoda a fost preconizata de Bürger înca din 1924 si desi mult timp desconsiderata, în prezent si-a
recîstigat valoarea clinica.
Tehnica simpla, usor de învatat, fara sa presupuna instalatii speciale, consta în ridicarea membrelor
inferioare din decubit dorsal la 45° si mentinerea lor sprijinite un timp inferior aceluia care produce
paloarea interna a piciorului sau aparitia durerii (de obicei 1-3 minute). Se trece apoi în pozitie
sezînda la marginea patului cu gambele atîrnate, acelasi timp ca în prima pozitie, pentru a se încheia
cu decubit dorsal un timp dublu. Cic lul se repeta de 4-6 ori consecutiv de mai multe ori pe zi.
O metoda asemanatoare o reprezinta patul oscilant: bolnavul este trecut succesiv prin trei pozitii,
întîi cu membrele inferioare deasupra capului 2-3 minute, apoi cu membrele inferioare sub nivelul
capului 1-2 minute si în final se trece în plan orizontal 5 minute.
Contractii analitice de tip intermediar
Metodologia presupune contractii ale grupelor musculare ale membrelor inferioare executate la
intensitate moderata, cu durata de 5-10 secunde si cu pauza de 10 secunde între ele.
Exista însa o diferenta între efectele unor astfel de contractii dupa cum sînt efectuate de grupe
musculare aflate în amonte sau în aval de leziunea stenozanta. Astfel, relaxarea dupa contractie a
unui muschi de deasupra stenozei (ex. cvadriceps) va produce un ”furt“ sanguin în detrimentul
musculaturii gambei.
Mersul codificat
Tehnica mersului codificat ocupa un loc central în tratamentul arteriopatiilor, fiind apreciata ca cea
mai fiziologica metoda de stimulare a dezvoltarii circulatiei periferice globale în stadiile I si II de
boala, indiferent de etiologie.
Valoarea metodei consta în:
· posibilitatile tehnice diverse de verificare;
· simplitate;
· accesibilitate;
· lipsa unor investitii materiale.
Înainte de aplicare se va stabili capacitatea maxima de mers a bolnavului, folosind un ritm de 120 de
pasi pe minut, pe teren plat. Aceasta este distanta maxima pe care o poate parcurge bolnavul pîna la
instalarea claudicatiei de efort. Apoi se trece la exercitii de parcurgere a 2/3 din aceasta distanta
urmate de pauze de 2-3 minute, obligatoriu în ortostatism. Practicarea mersului codificat (”interval
training“) se face 20-30 de minute pe sedinta, de 3-4 ori pe zi.
Urmarind cîteva luni efectul acestui tratament, se va constata ca distanta parcursa de bolnav pîna la
aparitia durerii (indicele de claudicatie) creste în mod semnificativ. Explicatiile ar fi urmatoarele:
· mersul respectînd o anumita tehnica, creste rezervele functionale arteriale pe seama
circulatiei colaterale;
· creste efectul de consum economic al oxigenului printr-o repartitie ameliorata a distributiei
sîngelui în muschiul antrenat;
· creste activitatea sistemului nervos parasimpatic.
Exercitii de marire a debitului cardiac si tensiunii arteriale
Aceste exercitii se executa pe grupe musculare mari, ducînd prin cresterea debitului cardiac si a
tensiunii arteriale la marirea presiunii de perfuzie periferica. Se pot executa cu musculatura
membrelor inferioare (mers, pedalare, cicloergometru) sau/si cu musculatura membrelor superioare
si trunchiului.
S-au constatat cresteri ale indiceleui reografic dupa astfel de exercitii între 8 si 45%, cu rezerva
ineficientei lor în leziunile grave cu durere precoce.
Încheind abordarea tratamentului arteriopatiilor periferice prin prisma antrenamentului fizic, facem
precizarea ca tratamentul acestor afectiuni este unul complex, care necesita o abordare
pluridisciplinara. Niciodata nu se vor obtine rezultate bune numai cu mijloacele tratamentului
fizical, neglijînd medicatia vasodilatatoare. niciodata nu se vor obtine rezultate bune daca nu se face
o evaluare corecta a rezervelor functionale ale pacientului, a compliantei sale pentru diversele
metode de tratament. Metodele complexe terapeutice conservatoare, printre care si antrenamentul la
efort fizic ca si celelalte metode de terapie fizicala (hidrotermoterapie, electroterapie, masaj, etc.)
dau rezultate bune în stadiile I si II de boala, mai tîrziu ameliorari fiind foarte greu de obtinut.

TRATAMENTUL BALNEAR SI RECUPERATOR ÎN HIPERTENSIUNEA
ARTERIALA

Hipertensiunea arteriala este definita prin cresterea presiunii sistolice si diastolice peste valori de
160/95 mmHg, valori raportate la sex, vîrsta, tip constitutional, greutate si date clinice.
Beneficiaza de tratament balnear hipertensiunea arteriala în stadiul I si II.

OBIECTIVELE TRATAMENTULUI

· influentarea factorilor de risc
· influentarea verigii corticale
· scaderea rezistentei periferice
· restabilirea ritmurilor biologice

MIJLOACE DE TRATAMENT
· climatul statiunii (sedativ)
· ape minerale în cura externa:
- ape carbogazoase
- ape sulfuroase
· gaze terapeutice:
- CO2
- H2S
· electroterapie
- galvanizare descendenta
- bai galvanice descendente
- Magnetodiaflux cu formula sedativa
· masaj sedativ
· hidrotermoterapie
- baie generala la 36-37°
- baie Stanger
· kinetoterapie, înot
Statiuni: Buzias, Covasna
Bolnavii hipertensivi vor evita statiuni ca Vatra Dornei si Borsec. Altitudinea acestor statiuni poate
provoca reactii de tip ergotrop ca tahicardie sau cresteri ale tensiunii arteriale.

Coptură, puroi la deget

Coptură, puroi la deget

Se pune pe locul respectiv zahăr pudră, zahărul absoarbe secreţiile şi distruge mediu prielnic înmulţiri microbilor.
Se pune pe locul respectiv frunză de aloe tăiată cu partea zemoasă pe rană. Se bandajează, după un timp frunză de aloe va trage tot puroiul şi rana se va vindeca.

Copiii, parintii si boala

Copiii, parintii si boala


Cind copilul se simte bine, parintii sint si ei calmi, se simt bine la rindul lor. Cind copilul este bolnav, sufera dintr-o cauza anume, parintii sufera alaturi de el. Dar, paradoxal, majoritatea problemelor de sanatate, a bolilor chiar, isi au originea in sinul familiei!


Copiii sufera cind parintii lor se cearta

Suferinta copiilor este provocata de absenta unitatii, a armoniei in sinul familiei, cind, din pricina problemelor, cei mari - mama si tata - uita de copil, nu-l mai observa. Atunci, copilul sufera si... se imbolnaveste. Desigur, chiar si un copil fericit, care se bucura de dragostea si grija permanenta a parintilor, se poate imbolnavi, contracteaza o raceala, o boala infectioasa normala pentru cei mici, sau isi luxeaza piciorul la joaca.


Boala - un strigat de ajutor


Majoritatea afectiunilor de care sufera copiii au insa caracter psiho-somatic, adica le contracteaza acei copii care simt nevoia sa fie inconjurati de mai multa dragoste din partea parintilor. Boala este in cazul acestor copii un fel de strigat de ajutor. Mesajul pe care il transmit ei are un continut specific - Iubiti-ma, dragi parinti!

S-ar parea ca doar copiii care traiesc in lipsuri, in saracie si nevoi tinjesc dupa iubirea parinteasca. De fapt insa exista copii nefericiti si in rindul celor ce au de toate: haine, carti, dulciuri, dar nu au atentia si dragostea cuvenite. Copiii au nevoie permanent de atentie si iubire, nu doar de o mica portie. Parintii uita sau nu stiu ca omuletul acela mic nu se poate dezvolta - fizic si psihic - decit in conditii optime. Iar acestea includ, ca factor primordial, iubirea, atentia, grija parinteasca.


Familiile in care copiii sufera


Exista, dupa opinia specialistilor, trei categorii de familii in care copiii sint expusi la afectiuni psiho-somatice. Aceste trei tipuri de familii sint:


1. Familiile de tip dictatorial

Parintii sau unul dintre parinti isi impun vointa, subjuga personalitatea copilului si, ca urmare, acesta ramine infantil, se teme si va continua ca adult sa se teama sa-si exteriorizeze simtamintele.

2. Familiile in care parintii petrec prea putin timp cu copiii

In acest caz, copiii se retrag intr-o lume a lor, interioara, ridica un zid intre ei si lumea exterioara. De aici - cazurile de autism, in majoritatea lor, provocate de izolarea copilului.

3. Familiile in care parintii ignora personalitatea copilului

Familiile in care parintii ignora personalitatea proprie a copilului si il incarca peste poate cu visele si sperantele lor, pe care nu au reusit sa si le implineasca la vremea lor. De fapt, parintii ii manipuleaza pe copii, ii considera o prelungire a propriului lor Eu. De cele mai multe ori insa copiii isi doresc altceva.

Limbajul bolii

Poate parea ciudat ca toate aceste probleme se reflecta la nivelul sanatatii fizice, desi ar parea firesc sa aiba consecinte asupra caracterului sau a psihicului copilului afectat. Iata insa ca realitatea aduce dovezi in sprijinul afirmatiei pe care am facut-o.


n In diabet zaharat


Se stie ca un rol important revine factorului ereditar, care creeaza predispozitia pentru a contracta diabetul. Absenta sau insuficienta iubirii parintesti provoaca insa evolutia bolii. Pentru a compensa absenta, lipsa atentiei pe care o reclama copilul, parintii ii cumpara dulciuri. Iar copilul incepe sa caute consolarea in consumarea de bomboane, prajituri, fursecuri, biscuiti etc. Excesele nu duc la nimic bun, dupa cum se stie, asa ca... hop! si diabetul.

La fel se intimpla in caz de ulcer, ca si in alte boli cronice, cu radacini in copilarie.


n In boli de piele


Bolile de piele pot avea cauze diverse: atit de insuficient contact fizic, nevoia de mingiiere, cit si tendinta de izolare - Nu ma atingeti! - ca un semn de revolta la lipsa de iubire. Poate fi si un mod de a atrage atentia asupra sa: Iata cit imi este de rau!


n In bilbiiala


Bilbiiala poate fi consecinta unui soc nervos, spaima spre exemplu, dar uneori se datoreaza excesului de informatii pe care copilul nu reuseste sa le asimileze in intervalul de timp insuficient.


n In astm bronsic


Astmul bronsic atesta ca, pentru copil, este greu de respirat in atmosfera de acasa. De regula daca nu exista cauze climatice - smog, regiune mlastinoasa etc. - copiii astmatici provin din familii caracterizate printr-o excesiva retinere in manifestarea sentimentelor fata de cei mici. Parintii blocheaza emotiile copilului: Nu plinge, taci nu mai tipa, fii cuminte etc.

Emotiile negative blocate nu pot fi exteriorizate si, acumulindu-se, declanseaza astmul.


n In alte afectiuni


De asemenea, reprimarea, blocarea starilor emotionale poate duce si la alte imbolnaviri. Un tic nervos, de exemplu, este o manifestare a unei stari de iritare, de furie. Reprimate, ele duc la acest limbaj al simbolurilor - ticurile.


Copilul are nevoie de iubire


Copilul s-a imbolnavit, si prima reactie a parintilor este sa cheme medicul sau sa dea fuga la policlinica. Foarte bine, doar ca, in acelasi timp, ar trebui sa se gindeasca la ceea ce se intimpla in relatiile dintre parinti si copii: nu cumva ceva nu merge tocmai cum trebuie?

In loc sa azvirlim cu invective in copilul care greseste de genul: esti un prost!, derbedeule, leneso etc. este mai bine sa-i aratam unde a gresit.

In loc sa-l coplesim cu strigate, este mai bine sa-i spunem ca, prin comportarea sa nepotrivita, ne face de ris, ne supara, caci ne atrage oprobiul celorlalti, desi noi, parintii, am dori sa fim mindri de copilul nostru, caci il iubim.


Copilul tebuie ingrijit inca din pintece


Familiile care abia au in plan un copil este bine sa se ingrijeasca din timp de sanatatea acestuia, inainte de a se naste.

Se stie, este demonstrat stiintific, ca fatul aude tot, simte orice atingere, distinge vocile si miinile mamei si tatei. Contactul cu cel mic trebuie stabilit deci inca din faza intrauterina. Copilul simte caldura, grija, iubirea parintilor.

Cu deosebire fatul asteapta semne ale atentiei tatalui sau, caci de mama oricum este legat permanent. Atingerea miinilor tatalui ii da incredere si siguranta, iar vocea - o stare foarte placuta. Dupa nastere este bine ca firul ce ne leaga de copil sa nu se rupa, iar copilul se va simti iubit si ocrotit si va fi mult mai sanatos!

Daca vreti sa slabiti

Cele 10 porunci ale unei siluete perfecte

1. Mincati in liniste absoluta - Ca sinteti acasa ori la restaurant, nu uitati niciodata ca masa trebuie sa fie un moment privilegiat. Evitati improvizatiile ori discutiile in contradictoriu. Ele va vor impiedica sa va concentrati asupra calitatii si cantitatii alimentelor. Nu mincati niciodata la televizor. Nu veti profita nici de masa, nici de program.

2. Mestecati incet - Iata un capitol caruia Elle ii acorda o atentie importanta: alimentele inghitite prea repede, sau greu asimilate nu elimina decit o mica parte de substante nutritive. Aceasta asimilare proasta naste repede foame, determina tulburari de circulatie a singelui. Pe scurt: celulita.

3. Mincati cu placere - Repetati impreuna cu Elle: cu cit imi place mai mult ceea ce maninc, cu atit imi face mai bine.

4. Alegeti o mincare variata - Toate alimentele sint utile. Suprimarea lactatelor antreneaza, in timp, o pierdere de calciu; daca nu mincam destule cruditati si fructe, organismului ii vor lipsi vitaminele. Elle maninca de toate, cu exceptia felurilor foarte grase sau foarte dulci.

5. Mincati de 4-5 ori pe zi - pentru a va mentine forma, indispensabila frumusetii si siluetei, trebuie sa mincati cit mai des cu putinta. Dar in cantitati mici.

6. Traiasca cruditatile, patrunjel si merele - Pline de vitamine, legumele si fructele crude adevarati furnizori de tonus si frumusete.

7. Evitati sa beti lichide la masa - Bauturile umfla alimentele din stomac. Rezultatul: faimoasele balonari si tulburari de digestie.

8. Mincati cit mai putina carne - Foarte bogata in toxine, carnea consumata in exces oboseste si incarca organismul cu sarcini suplimentare. Carnea poate fi inlocuita cu pestele alb.

9. Nu amestecati niciodata fainoasele si cerealele cu carne - Un mariaj cu adevarat indigest! Preferati alaturi de orez, paste, cartofi, legumele fierte. Evitati piinea. Daca nu puteti renunta complet, inlocuiti-o cu graham sau pesmet.

10. Nu mincati fructele si desertul ca felul 3 - fructele se digera mai usor pe stomacul gol. Recomandare: sa fie mincate fie inainte de masa, fie intre mesele principale. In privinta deserturilor, lasati-le doar pentru ocazii speciale, chiar daca e greu.

Berea ca medicament

Stareta Hildegarda si berea

De multa vreme sint cunoscute virtutile berii - bauta, desigur, cu masura, berea este un aliment si medicament.

Inca din secolul al XII-lea, stareta unei manastiri din Germania recomanda sa se bea bere. De fapt, stareta Hildegarda i-a inchinat acestei bauturi un intreg tratat medical.

In secolul al XVIII-lea, un invatat din Cracovia - Simon Syrenski - scria despre bere ca este placuta la gust, potoleste setea, face singe bun; pielea devine sanatoasa si fata capata o culoare placuta, daca se bea bere. Mai mult, autorul din Cracovia lauda berea, care ne fereste si ne scapa de pietre la rinichi, iar femeilor care alapteaza le da lapte pentru a-si hrani sugarii.

De fapt, nici Hildegarda, nici Simon din Cracovia nu au descoperit America: virtutile si berea, ca atare, erau cunoscute inca in anticul Sumer! 

Alte virtuti terapeutice

Berea este cu adevarat un remediu: in litiaza renala se recomanda, pe linga ceaiurile diuretice, si berea.

Dar berea este recomandata si ca... lotiune pentru ingrijirea pielii! In secolul al XVI-lea, medicul german Johann Kasimir Sangfus recomanda femeilor sa-si maseze in mod regulat fata, gitul, pieptul si miinile cu spuma de bere, pentru a avea o piele fina ca de bebelus.

De asemenea, berea este recomandata si in ingrijirea parului - intareste firul de par si coafura rezista mai bine.

Ce contine berea

Compozitia berii este complexa. In primul rind, este o bautura cu un continut mare de minerale - 1-2 mg/litru, ceea ce este comparabil cu cele mai bogate ape minerale! In al doilea rind, in bere gasim vitamina B1 (tiamina), B2 (riboflavina), PP (niacina). Iata de ce berea a fost scoasa de cercetatorii germani din categoria bauturilor alcoolice si inclusa intre alimente.

Pe linga vitamine si minerale, berea are un continut bogat in acizi organici, care regleaza echilibrul acizi-baze din organism. De fapt, daca se elimina componenta gazoasa din bere, proprietatile acesteia o apropie de kefir sau humis (lapte de iapa fermentat - bautura-minune din deserturile asiatice).

In plus, berea favorizeaza acumularea de vitamina C la nivelul rinichilor, ficatului si splinei, contribuind la fortificarea organismului (daca bem cel mult o jumatate de bere, adica doar citeva inghitituri). 

Concluzii

Berea bauta in cantitati moderate (maximum 100 ml pe zi) elimina pericolul formarii de edeme si depunerea de albumine la gravide, datorita virtutilor sale diuretice. De asemenea, favorizeaza lactatia la femeile care alapteaza - atit cantitativ, cit si calitativ.

Berea favorizeaza digestia, creste pofta de mincare, normalizeaza ritmul cardiac si tensiunea arteriala, previne spasmele. Dar cei ce sufera de hipertensiune trebuie sa se limiteze la berea fara alcool.

Iar cei ce au exagerat cu bautura si sint mahmuri a doua zi, vor bea un leac infailibil: putina sare dizolvata intr-un pahar de bere. Dupa ce ies gazele din bautura, se inghite mixtura, si mahmureala dispare miraculos.

Deci, berea bauta cu masura nu ingrasa, ci aduce numai foloase.

Apa si baile terapeutice

Apa inseamna viata

In zilele noastre, ceea ce a fost o moda la inceput se impune tot mai mult: un mod de viata sanatos, ecologic. Aceasta inseamna hrana sanatoasa, fara agenti poluanti (chimicale sub forma de ingrasaminte chimice, pesticide, fungicide, dar si diverse adaosuri alimentare), apa purificata si minerala, dar si haine din fibre ecologice. Si tot mai multe vedete si personalitati din Occident apar la serate, avind in locul traditionalei cupe de sampanie un pahar de apa minerala sau apa plata. De unde vine extraordinara popularitate a apei?

Terapia cu apa odinioara

Apa a fost folosita in scop terapeutic inca inaintea erei noastre. Primele date despre apa ca leac apar inca din vremurile stravechi in care s-a scris Rygveda.

In Roma antica erau vestite baile (termele), in care se gaseau incaperi speciale pentru baie cu apa calda, altele cu apa fierbinte sau rece, ca si pentru odihna si divertismentul celor ce veneau acolo. Pe linga terme existau si balnium, avind toate amenajarile mentionate. Cele mai pretuite erau baile in care se foloseau apele minerale. Au fost (si au ramas) vestite baile de la Herculane, in Banat, cu ape termale si minerale, pe care romanii le cinsteau in mod deosebit pentru efectul lor exceptional. Si astazi Baile Herculane sint la fel de eficiente, chiar daca vremurile nu sint din cele mai prielnice pentru intreprinderile de acest fel.

In epoca medievala balneoterapia a fost data la o parte, uitata, dar in secolele XVII-XVIII s-a inregistrat un adevarat avint al bailor de tot felul in Europa, infiintindu-se bai si chiar clinici specia-lizate.

Situatia actuala a terapiei prin bai curative

Astazi cele mai bune statiuni balneare ne propun bazine cu ape minerale, care contin (unele) chiar si substante radioactive (radon etc.), saune si bai de abur de tip oriental, cu masaj subacvatic prin valuri artificiale, dusuri subacvatice sau bule de aer, precum si talasoterapie si felurite proceduri, ce imbina proprietatile apei de mare cu cele ale climatului specific.

In unele statiuni se practica proceduri combinate – externe (bai, masaje etc.) si interne (cure cu ape minerale avind compozitii diverse).

De ce este importanta apa pentru sanatatea si viata noastra

Viata a aparut in mediul acvatic. Celula vie se compune in proportie de 60-99,7 la suta din apa. Pe linga aceasta, apa are un rol de frunte in procesul de termoreglare a organismului, permitind adaptarea fiintelor vii (desigur, in limite rezonabile) la variatii insemnate de temperatura din mediul ambiant.

Iata de ce este apa atit de importanta, chiar vitala pentru organism.

Atunci cind organismul pierde o cantitate mare de apa (prin transpiratie, sau ca urmare a deshidratarii datorate febrei, vomei sau diareei) se produce un dezechilibru in organism, deoarece, o data cu apa, se pierd si sarurile minerale.

Aceste minerale, care intra in compozitia sarurilor, sint foarte importante in metabolism, astfel incit sanatatea celui deshidratat este pusa in pericol.

Apele minerale

Izvoarele de ape minerale sint extrem de cautate pretutindeni. Trecind prin straturile succesive cu continut variat de diverse substante, apa spala si dizolva anumite minerale si saruri solubile. In plus, apele acestea pot sa contina anumite substante organice si bioactive sau gaze dizolvate. Din aceste motive, apele minerale sint utile in cure interne sau externe. De aceste cure cu ape minerale beneficiaza cei cu afectiuni ale aparatului locomotor sau ale cailor respiratorii, bolnavii de reumatism sau cei care necesita cure de recuperare dupa traumatisme sau interventii chirurgicale.

Apele minerale folosite in cure interne vindeca sau amelioreaza boli digestive, normalizeaza functiile gastrointestinale, actioneaza in procesele inflamatorii ale aparatului uro-genital. Apele carbogazoase sint un stimulent, imbunatatind peristaltismul stomacului si intestinului, maresc sau scad, dupa caz, aciditatea gastrica, stimuleaza circulatia la nivelul stomacului si al ficatului.

O alta functie de maxima importanta a apelor minerale este lichidarea foamei de oxigen la nivelul tesuturilor, ameliorind rezistenta organismului la boli.

Alte utilizari ale apelor minerale

Cosmeticienii s-au straduit sa asigure hidratarea, hranirea si mineralizarea corespunzatoare a pielii si, pe aceasta cale, a intregului organism. Desigur, metoda clasica o reprezinta baile, mastile si compresele cu apa minerala. Pe linga acestea, au fost inventate sprayuri cu apa minerala, care se pulverizeaza pe fata, pe miini si git. Procedeul este salvator in zilele toride, caci hidrateaza masiv pielea, exact in zonele cele mai expuse la intemperii.

Un alt procedeu, la fel de simplu si eficient, este stergerea fetei si a gitului cu cubulete de gheata, obtinute prin congelarea apei minerale. Gheata mareste tonusul pielii si accelereaza circulatia capi-lara la nivelul ei, iar apa minerala topita din cubuletele de gheata hidrateaza pielea.

Cind cura interna de apa minerala are ca scop tonifierea, hidratarea si mentinerea sanatatii pielii si a intregului organism, este necesar si absolut obligatoriu sa se bea cel putin doi litri de apa minerala pe zi.

Baile terapeutice

Aceste bai sint proceduri larg raspindite in cadrul tratamentului balnear. Baile pot fi generale sau locale. In baile generale procedura vizeaza intregul corp si pacientul se cufunda (pina la git sau pina la piept) in apa, iar in cele locale se cufunda in apa numai partile afectate (miini, brate, picioare etc.).

Din punctul de vedere al temperaturii apei, baile terapeutice pot fi reci – sub 20 grade Celsius, racoroase – la 20-30 grade Celsius, intermediare – 34-37 grade Celsius (numite si la temperatura corpului), bai calde – la 38-39 grade Celsius si fierbinti – la 40 grade Celsius si mai mult.

Compozitia apei pentru baile terapeutice este, de asemenea, variata. Se poate folosi apa dulce (obisnuita), apa minerala, gazeificata (cu bule), aromatizata sau medicinala (cu diferite adaosuri de substante sau plante aromate sau medicinale).

Exista citeva reguli privind baile terapeutice. Spre exemplu, se interzice sa se faca bai dupa mese copioase sau imediat dupa ce s-a luat masa. Baile calde si cele fierbinti, mai cu seama, trebuie sa se incheie cu un dus mai rece. Durata unei bai este de 10-15 minute, iar dupa aceea se impune o scurta odihna de aproximativ 15 minute.

Baile terapeutice se fac, totdeauna, numai la recomandarea sau prescriptia medicului. Acesta indica temperatura apei, durata baii, frecventa si numarul total de bai in cadrul unei cure. De asemenea, medicul va hotari si reluarea tratamentului dupa un interval de 6 sau 12 luni, precum si combinarea bailor cu alte proceduri.

Efectele terapeutice ale bailor

Baile reci si cele racoroase au un efect excitant asupra sistemului nervos si stimuleaza eliminarea excesului de temperatura din organism. Asemenea proceduri sint recomandate persoanelor sanatoase si antrenate, cu un organism rezistent si bine calit.

Baile cu temperaturi intermediare, cu apa obisnuita (dulce), se recomanda pentru efectul lor reconfortant, iar baile calde au un efect calmant si sint recomandate in insomnii.

In raceala este recomandata baia fierbinte, dar numai daca bolnavul nu are febra. Aceasta baie provoaca sudatie, o incalzire generala a organismului si stimuleaza procesele metabolice, cu eliminarea intensa a toxinelor si relaxarea muschilor. Pentru a obtine efect maxim, in apa din baie se adauga treptat apa fierbinte, crescind temperatura peste 40 grade Celsius. Durata unei asemenea bai este de numai 5-10 minute.

In timpul acestor proceduri se recomanda sa se aseze pe capul pacientului un prosop inmuiat in apa rece, iar dupa baie pacientul se sterge bine pe tot corpul, se imbraca in haine uscate si calduroase si se culca sub plapuma.

Bai cu adaos de ulei de pin (sau alte conifere)

Astfel de bai pot fi facute si acasa, adaugind in cada cu apa la 36-38 grade Celsius o cantitate de 3-5 g ulei de pin (brad etc.). Durata obisnuita a acestei bai este de 15-20 minute pentru adulti si 5-10 minute pentru copii. In orice caz, durata acestora nu trebuie sa depaseasca 20-30 minute. In timpul baii se verifica periodic pulsul si starea generala a pacientului. Apa nu trebuie sa treaca de zona inimii (pieptul, umerii si gitul raminind deasupra nivelului acesteia).

Asemenea bai se pot pregati si folosind extract (uscat sau lichid) de conifere.

Bai cu diverse saruri

Aceste bai sint folosite in tratarea afectiunilor aparatului locomotor, ale sistemului nervos, ale aparatului cardio-vascular sau ale pielii. Ele sint foarte simplu si usor de pregatit. In cada cu apa mai calda sau mai rece se dizolva 250-500 g sare marina sau sare de bucatarie (se pot folosi si alte tipuri de saruri), cernuta in prealabil sau asezata intr-un saculet de pinza. Baile se fac o data la doua zile, o cura fiind de 12-15 bai.

Alte tipuri de bai curative

Exista numeroase feluri de a pregati baile pentru tratarea diverselor afectiuni. Astfel, se fac bai cu plante medicinale, folosind salvie, musetel, tei, rozmarin, pelin, hamei, nuc, menta, muguri si frunze de plop, scoarta de stejar, soc, tarite sau mustar (faina sau boabe). Fiecare dintre aceste bai are o serie de recomandari si mare parte dintre ele se pot face si acasa (desigur, dupa consultarea medicului specialist).

Apa de argint este un dezinfectant

Anticii se pricepeau neindoielnic la problemele de sanatate! E adevarat ca si din punct de vedere ecologic o duceau mult mai bine. Apa era pe vremea aceea pur si simplu un leac universal. Izvoarele daruiau sanatate si tinerete celor ce le beau apa.

Astazi, daca bem apa dintr-un izvor, mai ales in timpul verii, riscam sa inghitim si o suma intreaga de bacili, combinati cu azotati, pesticide etc. Medicii recomanda sa fierbem apa, chiar daca este din reteaua de alimentare cu apa. Caci limita filtrelor existente este cunoscuta - ele curata doar impuritatile mecanice, dar nu si germenii patogeni. Dar, prin fierbere, apa isi modifica structura si pierde o serie de microelemente de pret din compozitie. Si apoi, apa nu poate fi pastrata prea mult, chiar daca este fiarta, caci in ea se pot inmulti alte bacterii, ba chiar alge microscopice.

Dar sa ne amintim din nou de cei de odinioara. Se povesteste ca Cirus lua cu el in batalii un vas de argint plin cu apa, ba chiar rezervele de apa ale oastei sale le pastrau in vase de argint. Si apa sfintita, pentru a o pastra mai multa vreme, se tine in vase de argint! Oare care sa fie motivul? Ce virtuti are argintul? Se stie ca ionii de argint au efect bactericid. Apa de argint este deci un dezinfectant.

Cine se spala frecvent pe fata cu aceasta apa miraculoasa isi amelioreaza tenul. Ranile spalate cu apa de argint se vindeca mai repede, nu se infecteaza si cicatricele ramase dupa vindecare sint mai putin vizibile. Si pentru pastrarea suprafetelor afectate de arsuri cit mai aseptice este folosita tot apa de argint cea fermecata.

Chiar daca nu toti putem pastra apa in vase de argint, cel putin deocamdata, este bine sa stim ca natura ne-a pus la dispozitie un mijloc sigur de a bea apa necontaminata cu diversi germeni.

Afectiuni frecvente ale cavitatii bucale la copiii în vîrsta de pîna la 5 ani si remediile acestora

Ulceratiile cavitatii bucale afecteaza 20 la suta din populatia infantila. Ele sînt dureroase si se manifesta sub forma uneia sau a mai multor leziuni de cîtiva milimetri. Ele pot sa apara oriunde în cavitatea bucala si se vindeca de obicei în decurs de doua pîna la patru saptamîni.

---

Tratamentul pentru ulceratiile cavitatii bucale

În general, ulceratiile cavitatii bucale se vindeca de la sine în decurs de doua pîna la patru saptamîni. Nu exista remedii pentru a le trata, însa exista diferite metode de a reduce durerea, cum ar fi:

- reducerea consumului de suc de portocale sau a altor tipuri de citrice în aceasta perioada

- consumarea de mîncaruri mai putin sarate

- aplicarea de analgezice locale în locurile afectate, mai ales înainte de masa.

În cazul în care ulceratiile cavitatii bucale sînt însotite de febra, copilul dvs. poate manifesta o infectie virala, de tip herpes simplex. Acest tip de infectie este des întîlnita la sugari si copiii mici.

Cind pot sa apara herpesurile

Herpesurile pot sa apara dupa ce o persoana purtatoare a virusului a sarutat un copil.

Copiii pot manifesta o infectie în jurul nasului si a gurii, daca au fost expusi la virusul herpes simplex.

Semnele si simptomele includ:

- eruptie sub forma de vezicule mici localizate fie în jurul gurii sau pe gingii 

- dupa ce veziculele se sparg, apar ulceratii de culoare galbuie, înconjurate de o margine rosie

- gingiile umflate si înrosite sîngereaza la pipait

- copilul manifesta febra, indispozitie si irascibilitate.

În timp, aparitiile herpesurilor devin mai putin periculoase

De obicei, prima aparitie a herpesului declanseaza imunitate. Orice leziune ulterioara tinde sa devina doar o ulceratie izolata.

Tratamentul herpesului presupune o alimentatie sanatoasa

Pentru a trata simptomele herpesului si a diminua durerea, regimul alimentar trebuie sa includa:

- consumul de lichide corespunzatoare

- alimente usoare precum iaurtul si cremele din oua si lapte

- alimente nesarate, necondimentate si cu grad de aciditate redus.

Folositi creme antivirale pentru a preveni reaparitia herpesurilor

Lumina soarelui, stresul, caldura, febra sau traumele pot declansa herpesurile. Daca în zona afectata simtiti mîncarimi, zvîcnituri sau arsuri, înainte de eruptia leziunii, puteti folosi alifii cu efect analgezic pentru a preveni reaparitia acestora.

Aftele sînt fenomene comune la bebelusi si copii mici

Aftele sînt infectii fungice care afecteaza straturile superficiale ale mucoasei bucale. Simptomele includ:

- pete albe, laptoase ce apar în cavitatea bucala

- o eruptie simultana de afte (dar nu în toate cazurile)

- febra si iritare gastrointestinala. (sînt cazuri rare care indica o infectie generalizata)

- aftele sînt tratate cu agenti antifungici, care sînt aplicati direct pe zonele afectate.

Alte leziuni ale cavitatii bucale

 Alte leziuni ale cavitatii bucale pe care copilul dvs. le poate manifesta sînt:

- abcesul dentar – este cauzat de infectarea radacinii dintelui, care se manifesta ca o umflatura pe gingie. Daca se apasa pe portiunea de gingie afectata, poate iesi puroi. Este important ca în acest caz sa se consulte medicul.

- pojarul se manifesta la început ca niste pete albe, ce au aspectul granulelor de sare, înconjurate de o zona inflamata. Acestea se manifesta dupa doua-trei zile de la aparitia eczemelor de pojar pe corp.

- urticaria se manifesta prin eruptii veziculare de jur împrejurul cavitatii bucale, pe mîini si picioare, durere în gît sau în gura si febra mica. Aceste simptome se vindeca spontan.

- chisturile eruptive sînt chisturi de culoare vinetie, acoperite de o crusta, care apar pe locul viitorului dinte. De obicei tratamentul nu este necesar, deoarece chisturile se sparg o data cu aparitia dintelui.

- sensibilitatea zonala a limbii se manifesta prin pete uniforme de culoare roz pîna la rosu, ce apar pe limba. Aceasta afectiune nu este periculoasa si de obicei tratamentul nu este necesar. Evitati sa-i dati copilului dvs. alimente condimentate sau cu grad crescut de aciditate, deoarece limba poate fi sensibila.

De retinut

- Ulceratiile cavitatii bucale si aftele apar adesea la sugari si copii mici

- In cele mai multe leziuni ale cavitatii bucale, este bine pentru copilul dvs. sa nu consume alimente sarate, condimentate si cu un grad ridicat de aciditate.

- Pojarul poate provoca nu numai eczeme la nivelul pielii, dar si leziuni ale cavitatii bucale.

Adevarul despre depresie

Interviu cu dr. Silviu Isacu, medic primar psihiatru la Centrul de Diagnostic si Tratament al Depresiei de la Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central "Dr. Carol Davila"

In prezent, depresia este una dintre cele mai frecvente afectiuni psihice in lume, dar si in Romania. Statisticile arata ca pina in anul 2010 depresia va ocupa un loc fruntas in ceea ce priveste incidenta, surclasind bolile cardiovasculare sau cancerul. La noi in tara sint inregistrati peste doua milioane de pacienti depresivi, iar pentru sprijinirea unora dintre acestia s-a infiintat si Centrul de Diagnostic si Tratament la Depresiei, care functioneaza in cadrul Spitalului Militar Central din Bucuresti.

– Care este scopul activitatii Centrului de Diagnostic si Tratament al Depresiei?

– Activitatea noastra cuprinde diagnosticarea cit mai precoce si cit mai corecta a depresiei intr-o maniera moderna, lucru care nu se poate realiza doar printr-o simpla vizita la psihiatru. Exista un numar mare de pacienti care ni se adreseaza, dar la centru sint programati aproximativ 4-6 pacienti pe zi, timp in care facem evaluari, ii consultam cu atentie referitor la intensitatea si gradul depresiei, stabilim tratamentul care trebuie prescris. Avem o buna experienta cu antidepresive si trebuie demitizata mentalitatea care exista in privinta medicatiei antidepresive. Pe de alta parte, faptul ca medicii se ocupa aici numai de depresie constituie un avantaj. Celelalte centre de psihiatrie, care pot fi si ambulatorii, accepta o gama diversa de pacienti si atunci accentul se muta de pe patologia depresiei. Ideea principala a Centrului de Diagnostic si Tratament al Depresiei este oferirea unei asistente supracalificate in domeniul depresiei. Este posibil sa vina oameni si cu alte patologii decit depresia. La centru nu tratam altceva decit depresia.

– Dupa cum exprima clar denumirea centrului...

– Exact pentru ca altfel s-ar ajunge la aceeasi situatie ca intr-un ambulatoriu obisnuit. Am putea fi asaltati de cazuri de bolnavi care nu constituie obiectul centrului. Noi ne ocupam strict de depresie.

– Ce este depresia?

– Depresia este o problema psihiatrica serioasa si cu implicatii majore asupra mintii pacientului. Cauzele depresiei se manifesta in esenta sub forma vulnerabilitatii genetice care determina oarecum ca la un moment dat in viata persoana respectiva sa sufere un episod depresiv. Aceasta vulnerabilitate determina un dezechilibru biochimic la nivelul sinapsei, care are ca efect aparitia si exprimarea tristetii.

– Care sint simptomele manifestate in depresie?

– Depresia prezinta ca simptomatologie de la apatie, dezinteres, lipsa capacitatii de a rezona emotional la ambianta pina la insomnii, scaderea apetitului alimentar, scaderea libidoului, scaderea in greutate, plus o multime de alte simptome ce reprezinta echivalente ale depresiei, care uneori sint somatice. De foarte multe ori chiar si unii specialisti interpreteaza aceste simptome ca patologie somatica. Depresia are in general o evolutie in episoade care pot avea o durata cuprinsa intre sase luni si un an si jumatate, dupa care, in mod spontan, exista remisiuni. A nu trata un episod depresiv inseamna sa cresti probabilitatea ca un alt episod sa apara la un interval mai mic, iar perioada de vindecare sa fie mai mare. In acelasi timp exista riscul ca aceasta depresie sa se cronicizeze si aici se manifesta o problema importanta. Exista mituri legate de tratarea depresiei, oamenii crezind ca daca nu mai ploua si este frumos afara, starea pacientului depresiv se imbunatateste. Mai exista ideea conform careia daca o persoana are o problema de natura psihica si apeleaza la un psihiatru, ea si-a cam pierdut mintile. Lucrurile nu stau deloc in acest mod. Sigur ca exista depresii grave, psihotice, dar acestea constituie circa 40 la suta din depresii. Nu toate depresiile ajung in formele cele mai grave. Cea mai mare problema in cazul depresiei este riscul de suicid. Tratarea corespunzatoare a depresiei reduce in mod semnificativ riscul de suicid.

– Ati afirmat ca una dintre cauzele aparitiei depresiei este vulnerabilitatea genetica a individului. Pot fi considerate si unele cauze externe, precum un deces in familie, o intimplare nefericita in viata pacientului?

– Sigur ca da. Exista mai multe straturi, stratul bazal fiind aceasta vulnerabilitate la care pacientul este predispus. Sint persoane care au evenimente nefericite, un deces in familie, esecuri profesionale sau sentimentale, la care nu apare un episod depresiv. Dar pe fondul acestei vulnerabilitati genetice evenimentele devin cauze aparente. Aparitia acestora nu face decit sa potenteze acest substrat negativ, iar patologia explodeaza.

– Care sint mijloacele de prevenire a depresiei, daca acestea exista?

– Sigur ca mijloacele de prevenire nu sint absolute, nefiind intotdeauna eficiente. Toate masurile de igiena mentala, concretizate prin reducerea stresului, reducerea impactului evenimentelor negative din viata asupra individului, toate acestea sint actiuni care diminueaza riscul aparitiei unui episod depresiv. Prevenirea se poate realiza si prin psihoterapie, in special psihoterapia cognitiva care schimba modelele mentale si implicit tipurile de reactii fata de evenimentele negative. Referitor la acest aspect de prevenire, mai exista un mit, conform caruia depresia este o problema de vointa a individului. In general, oamenii care au in familie sau in anturajul lor o persoana suferind de depresie au o atitudine usor peiorativa si usor dispretuitoare fata de aceasta ca si cum nu face destule eforturi ca sa-si depaseasca starea. Nu este asa, pentru ca depresia prin ea insasi determina o reducere a disponibilului de vointa si atunci pacientul nu are cum sa se mobilizeze daca volumul sau de vointa este diminuat. Individul sub presiunea celor din jur face eforturi sa-si depaseasca inhibitiile, starea de apatie etc., dar nu face decit sa se afunde si mai mult in starea de rau, deoarece deja un consum de energie suplimentar il epuizeaza. Sintagmele tine de tine sau tine de vointa ta nu sint valabile in zona depresiei.

– De asemenea, mai exista mitul potrivit caruia persoana care manifesta semnele unei depresii nu trebuie sa mearga imediat la psihiatru, ci ar trebui sa consulte mai intii psihologul, preotul si altii. Sint valabile aceste clisee?

– In momentul in care un episod depresiv major se instaleaza, individul care este purtatorul acestei depresii, in general, este foarte putin penetrabil la psihoterapie, pentru ca restul de energie pe care o mai are este concentrata asupra perspectivei pesimiste a existentei sale. Degeaba i se spune ca viata este frumoasa si ca trebuie sa se bucure de ea, pentru ca este absolut inutil. Psihoterapia isi are rolul ei, si anume de a reduce impactul evenimentelor negative asupra acestei vulnerabilitati a individului. Intr-un episod depresiv major nu se trateaza cu psihoterapie, ci cu medicamente. Este ineficienta deoarece pacientul este directionat intr-un sens ca si cum s-ar afla pe un canal, si numai medicatia ar trebui sa-l transfere catre normalitate. Mai exista mitul ca medicatia creeaza dependenta.

– Chiar doream sa va intreb daca acest lucru este adevarat.

– Nu, antidepresivele nu dau dependenta. Ele se iau in general o perioada lunga de timp, peste un an, altele ajungind pina la doi ani, chiar si mai mult. Antidepresivele nu distrug organismul, au doar niste efecte secundare la inceputul tratamentului.

– Asadar, nu sint ca un fel de droguri care creeaza dependenta.

– Este o idee preconceputa conform careia medicamentele de uz psihiatric dauneaza sanatatii. Exista o perioada de circa trei saptamini din momentul administrarii medicamentelor pina la disparitia depresiei. In general, oamenilor nu li se explica aceasta situatie si atunci ei renunta la tratament pentru ca se asteapta sa fie o schimbare pozitiva clara si imediata, lucru care nu se intimpla, ceea ce face ca oamenii sa abandoneze tratamentul sau sa-l schimbe. Tocmai aceasta este premisa crearii rezistentei la tratament a depresiei.

– Ce categorie de virsta a populatiei este mai predispusa la depresie?

– Exista categoriile de oameni cu virsta cuprinsa intre 25-35 de ani, pe de o parte, si alta zona ar fi intre 50-70 de ani. Se pare ca in aceste perioade vulnerabilitatea este mai mare.

– Am inteles ca practic nu se poate mentiona o cauza clara a depresiei. Multi incearca sa gaseasca raspunsul la intrebarea de ce li s-a intimplat tocmai lor?

– Pina nu demult era o separare clara intre depresiile reactive si depresiile endogene. Cele endogene sint determinate de un dezechilibru biochimic la nivelul sinapsei din cauza unei vulnerabilitati. Depresia reactiva, in momentul in care un esec sentimental, de exemplu, declanseaza inceputul depresiei, este considerata o manifestare aproape fireasca, aproape normala, dar s-a reconsiderat aceasta idee si se pare ca un eveniment negativ care intervine in activitatea oamenilor nu trebuie sa beneficieze intotdeuna de tratament prin care sa se restabileasca echilibrul. Nu mai exista aceasta separare clara.

– Dupa un tratament corespunzator, in urma caruia depresia s-a remis, exista sansa unei recidive?

– Absolut, exista aceasta posibilitate. Dupa primul episod probabilitatea de a face inca un episod este in jur de 30-35 la suta, dupa al doilea episod probabilitatea este de 50 la suta, dupa al treilea episod se ajunge pina la 80 la suta. Dar probabilitatea nu inseamna ca este obligatoriu sa se repete. Oricum, probabilitatea ca un episod sa se repete creste daca nu este tratat, iar intervalul aparitiei episodului urmator se scurteaza. Pina la urma episoadele incep sa se inlantuie si devin o depresie cronica ce dureaza ani de zile. Dintre depresii 30 la suta sint rezistente la tratament.

– Se poate aplica depresiei eticheta de boala incurabila?

– Lucrurile nu trebuie intelese in acest sens. Aceasta vulnerabilitate pe care o are depresivul il insoteste toata viata pentru ca asa s-a nascut. Depinde de conjunctura, de convergenta factorilor de risc si de evenimentele negative care duc la manifestarea acestei vulnerabilitati. Exista multe elemente care contribuie la declansarea patologiei, chiar si elementul sezonier.

– Cine suporta costurile unui tratament medicamentos antidepresiv?

– Tratamentul depresiei este suportat in proportie de 50 la suta de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Nu mai exista tratament antidepresiv care se distribuie gratuit, iar aceasta situatie exista de aproximativ trei luni.

– Orice persoana se poate adresa Centrului de Diagnostic si Tratament al Depresiei si in ce conditii?

– Da, orice persoana asigurata medical poate avea acces la centru in urma unei programari la numarul de telefon 312.19.45, zilnic intre orele 14:00 si 19:00. De asemenea, este nevoie de o trimitere de la medicul de familie.

– In eventualitatea unei internari in cadrul centrului, cine suporta costurile acesteia?

– Internarea este gratuita daca pacientul este asigurat la Casa de Asigurari de Sanatate si daca se prezinta cu formele legale: adeverinta potrivit careia plateste la zi asigurarea medicala, bilet de trimitere de la medicul de familie. In limita locurilor disponibile, cei care au forme severe de depresie sint internati si la noi. Chiar daca este vorba de Spitalul Militar, pacientul poate fi si civil, deci nu trebuie sa fie neaparat cadru militar.

Acupunctura si presopunctura

Metode vechi, practicate in orient (China antica) cu aproximativ 3000 de ani i.Hr. sint si acum nu numai actuale, dar chiar si in voga in special in America si vestul Europei.

Pentru a intelege in mare principiile care stau la baza acestor metode consideram ca necesare citeva explicatii.

Corpul uman este strabatut de niste canale care au trasee diferite de acelea prin care circula singele sau limfa (artere, vene, vase limfatice). Prin aceste canale circula Energia.

Termenul de energie – este traducerea notiunii Qi care inseamna flux care este greu de sesizat, invizibil, flux inaccesibil simturilor – deci nu se vede, nu se aude, nu se miroase, nu este palpabil, dar este ceva vital pentru om.

Cu alte cuvinte Qi este fluxul a ceva care este sursa energiei vitale.

Aceasta energie Qi are mai multe componente:

Zona Qi – este energia ancestrala, ereditara, transmisa din generatie in generatie prin programul genetic inclus in cromozomi.

De ea depinde longevitatea, vitalitatea individului, este epuizabila in timp, prin procesul de uzura, de imbatrinire si depinde de respectarea sau nerespectarea legilor naturii.

Wei Qi – este energia de aparare a organismului.

Ying Qi – este energia nutritiva sau energia de intretinere, ea curpinde energia prezenta in legaturile chimice din compusii alimentari – legaturi naturale, stabilite sub puterea energiei cosmice.

Shen Qi – este energia psihoinformationala si corespunde fenomenelor ce se desfasoara in sistemul nervos, ea fiind substratul activitatii nervoase si psihice specifice omului.

Se pare ca deasupra tuturor acestor Qi sta Qi adevarat, nenumit, nedefinit, care este mult mai mult decit suma (tuturor) celor pe care i-am numit. Este ceea ce crestinii inteleg prin Dumnezeu.

Revenind la energia care circula prin organismul uman – prin canale numite meridiane – uneori aceasta energie poate intimpina un blocaj determinat de factori externi – energii exogene sau factori interni – energii endogene.

Mentionam energiile exogene: foc (inclusiv caldura), vint, umiditate, uscaciune, frig la care se adauga:

1. radiatii electromagnetice (raze gamma, raze X, vinturi solare, radiatii fotonice);

2. cimpul geomagnetic;

3. cimpurile electrice din atmosfera;

4. cimpurile gravitationale (planetar, solar, galactic si intergalactic);

5. climatul (temperatura mediului, presiunea barometrica, ceata si nebulozitatile.

Insuficienta sau excesul uneia sau mai multora duce la dezechilibru, la boala. Pentru a debloca, a usura circulatia energiei prin meridian – se poate dirija aceasta energie ajungind intr-un anumit loc prin portile sau ferestrele meridianului respectiv. Aceste porti nu sint altceva decit puncte in care se practica atit acupunctura, cit si presopunctura.

Acupunctura este o metoda complexa de tratament care presupune specializare, bogata documentare, simt clinic, daruire sufleteasca, puritate morala si multa dragoste pentru semeni.

Ea presupune diagnosticul energetic corect si o tehnica desavirsita de abordare a punctelor de acupunctura si de minuire a acelor.

Presopunctura este o metoda simpla de tratament ce se foloseste de unele puncte de acupunctura unde meridianele prin care circula energia devin mai superficiale – puncte asupra carora se exercita o presiune digitala (degetele sint locurile prin care intra si iese bioenergia avind pe ele multe puncte, deci porti energetice).

Conditia esentiala este cunoasterea acestor puncte si ea poate fi practicata de unul din membrii familiei, cu conditia sa fie sanatos. Nu se pune la indoiala nici sentimentul de compasiune nici dragostea fata de bolnav – in cazul acesta.

Un lucru demn de amintit este acordul bolnavului, increderea sa atit in metoda, cit si in priceperea celui care ii efectueaza presopunctura.

Metoda de lucru:

Se procedeaza la repararea punctelor, conform schemelor care se gasesc la fiecare din afectiunile abordate in lucrare.

Presiunea se va exercita cu degetul aratator (indexul) sau degetul mare al miinii (policele) acolo unde este mentionat stimulare energetica, deoarece are mai multa forta.

Degetul presopunctor se va tine inclinat la un unghi de 45 de grade cind vrem sa fie o presiune moderata sau perpendicular (90 grade) pe suprafata tegumentului, cind dorim o presiune mai mare.

Tegumentul (pielea) pe care se practica presopunctura trebuie sa fie sanatoasa, fara leziuni, eczeme etc.

Pozitia bolnavului trebuie sa fie comoda, culcat sau asezat pe un scaun.

Persoana care executa presopunctura sa isi aleaga tot o pozitie comoda in asa fel incit sa poata practica presopunctura cu ambele miini.

Tonifierea este metoda folosita in cazurile de deficit energetic – cind degetul presopunctorului poate identifica o zona mai moale, hipotona, chiar o adincitura mica in punctul vizat. Degetul se invirte in sensul acelor de ceasornic 7-8 sec. Apoi se lasa 3-4 sec. Dupa care se reia apasarea si invirtirea degetului in total 5-10 min.

Dispersia (risipirea) energiei se practica atunci cind ea s-a cantonat intr-un loc, blocind circulatia. In acest caz sub piele se poate simti o intaritura, senzatie de piele ingrosata la nivelul punctelor de acupunctura.

In astfel de situatii degetul presopunctor se invirte in sens invers acelor de ceasornic. Miscarea trebuie sa fie superficiala, blinda, duioasa si sa duca la scaderea tonusului local, inrosirea tegumentului, diminuarea durerii.

Presopunctura se poate practica ocazional (in excursii, la locul de munca) sau sistematizat, in cure de 10-15 sedinte (toamna si primavara), cind transferul energetic de la presopunctor la bolnav se face mai rapid se pot reduce la jumatate (7-10 sedinte).

Contraindicata bolnavilor psihici si celor de inima, nu se efectueaza celor in stare de ebrietate sau celor slabiti, obositi, extenuati, pentru care exista alte metode de tratament, presopunctura ramine o metoda pe care merita sa o incercati.

Activarea coloanei vertebrale

Gitul Cocorului

În acest exercitiu trebuie sa realizam un patrat imaginar folosindu-ne barbia si capul. Ideea principala a acestui exercitiu este de a fi capabili sa izolam miscarile gitului de restul corpului, care ramine nemiscat într-o stare de relaxare, coloana vertebrala fiind aliniata. Axa de rotatie a capului va fi osul sfenoidal.

Ne imaginam ca rotim capul în jurul axei sale. Cu cit miscarile vor fi mai ample cu atit mai mult veti reusi sa activati punctul Yu Zhen, baza cutiei craniene, asupra caruia este focalizat acest exercitiu. Realizind  miscarea capului înainte, urmariti sa extindeti gitul cit mai mult ca si cum a-ti deschide o armonica. Acest lucru va extinde vertebrele cervicale începind cu Da Zhui, cea de-a 7-a vertebra cervicala, în sus. Este necesar sa mentineti pe tot parcursul acestui exercitiu relaxate barbia, maxilarul, pielea capului, gitul, baza craniului, umerii, zona lombara, bazinul. Aceasta este singura directie în care ar trebui orientata activitatea mentala. Repetati din nou si din nou întrebarea: sint relaxat sau nu în zonele mentionate?

Exercitiul începe cu relaxarea gitului. Baza gitului functioneaza ca un arc care mai întii se comprima, apoi se extinde.  Extinderea gitului începe de la baza înainte, deplasind barbia pe prima latura a patratului imaginar, paralela cu solul. Relaxam barbia, maxilarul, baza cutiei craniene, gitul, baza gitului, umerii. Tindem sa cream astfel o presiune asupra punctului Yu Zhen, baza craniului. 

A doua miscare se executa prin rotatia din ce în ce mai mare a capului în jos. Observam ca rotatia în jurul osului sfinoidal se mareste si ajunge la maximum. Are loc comprimarea punctului Yu Zhen, relaxarea umerilor. A doua miscare poate fi numita minimiscare.

A treia miscare se executa prin rotatia capului în sens invers începind de la baza gitului. Cind ati atins rotatia si comprimarea maxima, relaxati gitul, coborindu-l în jos, mai jos, mai jos, pina ajunge în pozitia de 90 de grade fata de corp. În caz ideal, barbia atinge osul sternal.

A patra faza este miscarea de rotatie a capului în sus, care confera o deschidere totala a punctului Yu Zhen. Barbia exercita o presiune asupra gitului. Începeti sa ridicati capul, gradat, vertebra cu vertebra, respirind profund, în mod natural. Verificati daca, la sfirsitul miscarii, barbia, maxilarul sint relaxate si Yu Zhen este deschis, fiind impins în spatele liniei umerilor.

Apoi relaxati-va si reluati exercitiul.

Broasca testoasa

Începe cu acelasi gen de miscari ale capului în jurul axei sale pentru o deschidere completa a punctului Yu Zhen. Apoi aplecati gradat capul în fata, vertebra cu vertebra, începind de sus în jos. Relaxati barbia, maxilarele, baza craniului, gitul în întregime, umerii. Rotatia capului în directie inversa începe cu extinderea barbiei în  jos.   

Apoi extindeti barbia înainte, atingind punctul maxim în pozitia capului cu privirea orientata în sus. Atentie: este foarte important ca miscarea sa fie usoara si lenta. Apoi rotiti capul în sens invers: barbia se lipeste de git, deschizindu-se punctul Yu Zhen. Cind punctul este total deschis, împingeti gitul usor înapoi, dupa linia umerilor. Va oferim un exercitiu de dezvoltare a mobilitatii coloanei din programul de Aerobic Spiritual, practicat în cadrul Fundatiei Armonita.  Acest exercitiu face parte din sistemul ezoteric Dao Yin si activeaza meridianele: stomac; inima; plaman.

Ritualul de iubire al Cobrei

Pozitiile si miscarile principale ale acestei tehnici seamana cu cele ale unei cobre, celebra pentru abilitatea sa de a se ridica si pentru ritualul ei exceptional de împerechere.

În timpul exersarii este foarte important sa integrati forma, miscarea si respiratia.

1. Pozitia initiala. Întindeti-va pe abdomen, cu palmele orientate spre sol, plasate în dreptul pieptului sau chiar al umerilor, în dependenta de tipul dumneavoastra constitutional. Determinati prin citeva încercari cea mai buna pozitie a miinilor. Tineti picioarele apropiate, cu genunchii departati la o distanta de maximum 15 cm. Sprijiniti-va pe degetele picioarelor.

2. Împingeti cu degetele picioarelor. Inspirati, apoi începeti sa expirati foarte lent, dupa ce ati început sa împingeti cu degetele de la picioare. Încordati fesele si mentineti-le contractate pentru a proteja partea inferioara a spatelui în timpul ridicarii.

3. Ridicati Cobra îndragostita. Mentineti genunchii, coapsele si zona osului pubian la sol, ridicind lent trunchiul. Ajutati-va de muschii spatelui, dar mai ales de brate. Începeti prin ridicarea trunchiului din partea inferioara a coloanei vertebrale atit cit puteti, cu ajutorul tendoanelor si muschilor spatelui, solicitindu-i pe toata durata acestei faze. Încheiati ridicarea într-o miscare curgatoare si continua,  împingind mai mult cu bratele. Continuati sa expirati lent (inspirati putin daca este nevoie). Pe masura ce arcuiti coloana vertebrala aplecati usor barbia în piept, orientind privirea în sus. Ridicati trunchiul cit de sus puteti fara a va simtiti incomodati, dar mentineti zona osului pubian la sol.

4. Ramineti nemiscati, rotiti ochii, scoateti limba si miriiti. Atunci cind coloana este arcuita complet, iar corpul este întins la maxim si ridicat, mentineti postura, rotind ochii în orbite spre spate si concentrindu-va atentia asupra crestetului. Ramineti cu ochii dati pe spate, scoateti limba cit de mult puteti si miriiti. Cind ati încheiat expiratia însotita de miriit, opriti putin mai mult respiratia, scoateti din nou limba si intensificati-va concentrarea asupra punctului din crestetul capului - dar nu fortati.

5. Destindeti-va si coboriti trunchiul. Relaxati limba si ochii, mentineti fesele încordate în pozitia ridicata a trunchiului, coborind lent trunchiul la sol. Cind fruntea atinge solul, eliberati din sprijin degetele de la picioare si relaxati-va. Pernitele degetelor de la picioare si talpile se relaxeaza, cu fata în sus.

6. Înapoi pe calciie. Mentineti nasul aproape de sol si împingeti cu antebratele, coatele si palmele solul, pentru a misca trunchiul spre înapoi, astfel încit fesele sa se odihneasca pe calciie. Bratele ramin la sol dupa ce au încheiat actiunea de împingere, iar miscarea spre înapoi este preluata de coapse. Ele vor aluneca pe sol, nasul raminind foarte aproape de sol în timpul miscarii spre spate. Cind fesele ajung, în cele din urma, pe calciie, lasati abdomenul si partea inferioara a pieptului sa se aseze pe coapse. Coboriti fruntea la sol si urmariti simtiti cum trunchiul se contopeste cu solul. Percepeti plini de bucurie senzatiile corporale, respirind constient pentru a va relaxa complet si pentru a va reîmprospata.

7. Înainte pentru ridicarea Cobrei îndragostite. Dupa o scurta pauza, expirati si ridicati fruntea si pieptul astfel încit nasul sa fie abia putin mai sus decit solul. Ridicati-va sezutul de pe calciie si inspirati în timp ce miscati corpul spre înainte. Duceti picioarele spre înapoi, în pozitia de sprijin pe degete. Cu nasul mentinut aproape de sol, duceti bratele întinse spre înainte, în pozitia ridicarii Cobrei îndragostite. Continuati sa inspirati usor pe tot parcursul miscarii. Cind mainile au ajuns în pozitia initiala, folositi antebratele si coatele plasate pe sol pentru a ajuta pieptul sa gliseze în miscarea sa spre înainte, putin deasupra solului. Aceasta miscare spre înainte este urmata de faza de ridicare a cobrei, într-o miscare neîntrerupta.

Atunci cind pieptul a ajuns în pozitia initiala, coboriti coapsele si osul pubian la sol. Încordati fesele si începeti sa expirati lent. Împingind cu bratele si încordind spatele, ridicati cobra. Arcuiti coloana vertebrala, aplecati barbia înspre piept, mentineti pozitia… ochii, limba si miriitul. Ritualul va fi repetat de cel putin doua ori.

8. Ultima runda: reveniti pe calciie, apoi pe spate. Cand ati încheiat ultima repetare, relaxati-va în postura cu sezutul pe calciie si trunchiul aplecat în fata, cu miinile întinse înainte, la sol. Apoi, întoarceti-va cu fata în sus,  întindeti-va si relaxati-va pe spate. Constientizati senzatiile corporale si energetice si urmariti sa respirati constient.

Acneea

Acneea, marea problema de estetica a adolescentilor

De multe ori intilnim tinere machiate in mod exagerat. Produsele cosmetice care inchid porii pot provoca acnee, o afectiune a pielii inestetica. Mai importanta este ingrijirea atenta a pielii decit incercarea de a ascunde problemele dermatologice.  

---

Ce este acneea

Acneea este o inflamare a pielii care conduce la aparitia punctelor negre, albe si a cosurilor. Principalul tip de acnee se numeste acneea obisnuita. Ea apare cel mai adesea pe pielea fetei, dar poate sa se manifeste si pe spate, si pe brate. Atingind aproape 90 la suta dintre adolescenti, necesita vizite medicale mai dese decit orice alta afectiune dermatologica.  

Tipuri de acnee

Acneea cuprinde punctele negre, punctele albe, dar si cosurile inflamate, cu puroi, si chisturile. Punctele negre se formeaza la suprafata pielii din cauza inchiderii porilor. Inchiderea totala a porilor pielii produce punctele albe. Iritarea si infectarea porilor inchisi – fie ca este vorba despre puncte albe sau negre – poate conduce la formarea eruptiilor cutanate si a cosurilor. 

Acneea superficiala inseamna prezenta cosurilor sau a pustulelor fara abcese. Acest tip de acnee nu lasa de obicei vreo cicatrice. Daca inflamarea atinge derma si se formeaza chisturi purulente (adica abcese) este vorba despre acnee profunda. Ranile acneei profunde sint de obicei rosii, inflamate si dureroase la atingere si se gasesc adesea pe abdomen si pe spate. Infectia prezenta in acneea profunda se poate raspindi si provoca formarea altor leziuni sau chisturi purulente, care lasa cicatrice daca le spargem sau le rupem.  

Cauzele aparitei acneei

Acneea rezultata dintr-o hiperactivitate a glandelor sebacee (care secreta sebumul) se manifesta mai ales in adolescenta. Deshidratarea si excesul de sebum pot inchide porii pielii, ceea ce creeaza un mediu bacterian propice infectarii. Totusi, contrar ideilor acceptate, alimentatia, stresul si igiena nu au decit o mica influenta asupra ei.

Hormonii pot de asemenea declansa aparitia cosurilor. Pot creste secretia de sebum in piele prin glandele sebacee. Hormonii care influenteaza cel mai mult prodecerea sebumului sint hormonii androgeni sau barbatesti. Hormonii androgeni  sint prezenti si la femei ca si la barbati, dar se afla in concentratii mai mari la acestia din urma. Hormonii feminini pot cauza acnee in perioada menstruala sau in timpul sarcinii.

Factorii care cauzeaza o iritatie a pielii

Iata factorii care cauzeaza o iritatie a pielii, care poate degenera in acnee:

- frecarea de hainele si echipamentele sportive,

- anumite produse cosmetice (care inchid porii pielii),

- contactul parului cu pielea,

- expunerea pielii la temperaturi foarte inalte sau foarte scazute.

Simptomele acneei

Acneea se manifesta sub forma de roseata, citeodata insotita de puncte albe. Pustulele si chisturile sint de obicei rosii si umflate, cu prezenta de puroi.

Cum puteti fi siguri ca suferiti de acnee

Diagnosticul de acnee este dat in functie de semne particulare. Medicul va da diagnosticul in functie de antecedentele medicale si personale, la fel cum va proceda si in cazul medicamentelor pe care i la va administra pacientului. El se va informa in privinta folosirii produselor cosmetice ale pacientului, ale produselor capilare, acestea din urma putind inchide porii si cauza acnee.

Cum se trateaza acneea

Inceputul tratamentului consta din eliminarea cosurilor vizibile si prevenirea aparitiei altor rani. Tratamentul acneei impiedica procesul biologic, adica reduce productia de sebum si elimina astfel infectia bacteriana. Astazi exista numeroase produse de tratare a acneei, iar functie de gravitate se prescrie tratamentul. De cele mai multe ori, pentru acesta se apeleaza la sfatul medicului. Pentru anumiti pacienti care sufera de acnee, expunerea la razele ultraviolete poate fi eficace.  

Metode de prevenire

Fata trebuie spalata de doua ori pe zi cu un sapun blind pentru piele, neparfumat, apoi trebuie stearsa, fara frecare! Folositi in fiecare zi un nou prosop de fata! Evitati sa va frecati pielea cu un sapun iritant (abraziv)! Curatati-va pielea de ulei si de sudoare pe cit posibil! Evitati factorii care ar putea agrava acneea, cum ar fi aplicatii de corpuri grase pe par! Spalati-va parul de cel putin doua ori pe saptamina! Folositi cosmetice care nu blocheaza porii pielii! Nu presati, nu ciupiti cosurile! Pentru a va scoate punctele negre apelati la medic!

Oxygen is an important source of energy Try acupressure techniques to diet resort to extra-starters do not forget to drink water

To be healthy is very important to spend the activity each day. Only practicing 20 minutes of exercise every day you can significantly increase your energy level.
Daily activities that will be involved bleach body organs and muscles due to better blood circulation. They will determine the speed metabolism and burn fat. Burning more fat you can reduce weight, thus winning a surplus of energy.
Having more energy available, your body can fight stress. This is a particularly important factor in preserving the health condition and may have several causes: family, career, financial status, etc.. Stress can lead to illness and pain because of how you have less energy, less so you can fight with all stakeholders who oppose health.
1. Oxygen is an important source of energy
Try yoga breathing methods on an alternating nostril breathing and the other to strengthen the body. Start your day with this exercise to oxygenate your brain and muscles how better.
Plug the right nostril and breathe easy on the left until you feel your lungs are full.
Plug both nostrils and hold your breath slowly counting to 15.
Release the right nostril and sealed it on the left and breathe easy until you feel like lungs were emptied.
Breathe in through your right nostril and keep it up, but change the nostrils.
Repeat this exercise 10 times.
2. Try acupressure techniques
Here is an exert pressure on the fingers on the body. Try this exercise:
Rub the earlobe between your thumb and forefinger.
Pull the finger next to thumb on both feet and then rub it down.
3. Do not forget to drink water
Dehydration is a major factor in cases of loss of energy. It is good to drink a glass of water in the morning on an empty stomach. Try to drink at least eight glasses of water daily.
4. Your diet supplemented
If you think your diet is poor in nutrients, try a supplemented. Choose those diet supplements that help you with vitamins and minerals needed.
5. Refer to appetizers
Forget chocolate. Try appetizers containing carbohydrates: bread toast, bananas - and valuable energy source at hand. If you feel the need to chew something, favorite fruits and vegetables: apples, pears, seasonal fruit, carrots, celery.
6. Wet towel massage
At the beginning of the day soak cotton towel in hot water and wring it well. Clean your skin with short movements and the energy starts from the feet and climbing to the head. When the towel has cooled, put it in hot water again.
7. Take a shower
Spend a few minutes to will buoy the shower under warm water. Then begin to alternate between warm and cold water - but avoid a head to submit to these temperature changes that will dizzy. These showers will stimulate circulation and allow blood to penetrate deep into tissues carrying with it oxygen, glucose and energy. This technique is not recommended for everyone. Those who suffer from high blood pressure or heart problems you should avoid.
8. Take more exercise
Stroll along the pace, jog or move in a room designed to put your blood moving to a better oxygenation of tissues. Rotate your arms, do squats, crunches and some will see as you feel another man.
9. Stay right
Supporters believe that an Alexander technique posture helps to increase energy flow throughout the body. Imagine that you are a shoelace hanging your head. Raise your head, stand straight and pull your shoulders back. Keep your back straight and go right and abs. Try to acknowledge what you feel and make the difference you were before.
10. Make your siesta
The afternoon siesta is most popular in Latin countries for centuries. Body energy and power of concentration tend to shrink after dinner, because their blood pressure is lower in the brain to help the digestion process. 20 minutes of rest will rejuvenate your body and mind.